La cererea publicului - Mancarea

Daca ati fost la vreun restaurant indian pe aici prin tara, sau in orice alta tara decat in India, probabil va inchipuiti ca stiti cum e.
Daca ati fost in India, stiti cu adevarat. Pe scurt e "hâoleo muică, trăiţi-ar!!!" de iute.
Aceasta imagine contine un pulpan de miel, care a fost delicios dealtfel, deoarece, continand o mare cantitate de carne netransata, nu au avut unde sa indese foarte mult ardei iute. Una dintre putinele mese decente pe care aveam sa le servesc in India, prima zi, in Delhi, la un restaurant " de fitze".
Aveam sa fac cunostinta cu cel mai popular fel de mancare din India destul de curand. Se numeste "dhal", si consta intr-un fel de terci zemos de linte cu mult curry si ardei iute(contrar ideii generale, curry este un condiment foarte galben si aromat, dar deloc iute, usor dulce chiar). Se serveste de obicei cu orez fiert. Alaturi, ceaiul cu lapte (cred ca aici era ceai masala, specific indian). Cam asta am mancat 8 zile.
Localnicii mananca de obicei acest amestec de diverse glucide si proteine de calitatea a doua (plus oleaca de vitamina B12, mazarea si graul fiind unele dintre putinele vegetale care contin B12) in combinatie cu alte glucide si proteine de calitatea a doua, asa numitele "Chapati", care sunt versiunea "umflata" a "roti". Sa traduc:
"roti" sunt niste painici plate din faina de grau cu apa, nedospite, care se fac ca un fel de scovarda (nu sariti la critici, e forma corecta de singular) coapta la o plita incinsa numita "tava" (banuiesc ca etimologia e comuna, acu' intrebarea mea e daca turcii au luat-o de la ei, sau ei de la turci).
Aici eram intr-un templu sikh (multumesc de corectura, imi scapase), unde voluntarii fac "roti" si le dau de pomana pelerinilor (impreuna cu orez si dhal). Vai de ala de-o fi mancat gogoasa facuta de mine. :)
"chapati" sunt "roti", care dupa coacere la "tava" se mai pun odata scurt pe flacara, astfel incat dupa cateva secunde se umfla si se despart la mijloc.
Dealtfel aceasta combinatie aparent stupida e de fapt una foarte inteligenta: graul contine toti aminoacizii esentiali, cu un deficit de triptofan (motiv pentru care proteinele continute sunt de calitatea a doua) dar cu un continut mare de lisina;
fasolea si lintea contin toti aminoacizii esentiali cu un deficit de lisina (deci calitatea a doua de proteine), dar cu un continut mare de triptofan.
Combinatia rezultata deci se poate aproxima la proteine de calitatea intai, plus bonusul de vitamina B12, deci teoretic nu mi-ar mai fi trebuit carne. Chiar stiind toate astea, recunosc ca dupa 8 zile de dhal cu chapati si cu orez visam numai ciolane de miel...
Cand am ajuns la Leh, am avut parte de cea mai buna masa din India. Si asta pentru ca am comandat mancare chinezeasca, care, culmea, nu era inecata in ardei iute.
Nu-mi sta in fire sa mananc mancare de alta natzie decat cea in care ma gasesc, intotdeauna mananc mancare locala ( si de obicei caut "spelunci" unde mananca localnicii, acolo e cea mai autentica mancare locala - poate o sa va povestesc odata cum am ajuns eu intr-un satuc de langa Johanesburg doar ca sa mananc viermi Mopane :) ). Acum insa m-am vazut nevoita sa mananc mancare chinezeasca, dupa ce, chiar si in conditiile in care explicam clar si raspicat ca nu vreau niciun fel de ardei iute sau piper, sau orice-ar fi de genul in mancare, primeam invariabil tot ceva iute. In imagine, masa pe care am primit-o la Hotelul Grand Willow in Leh. Comandasem doar chowmin. Restul au fost din partea casei (povestea s-a repetat in fiecare seara). Patronul ma intreba de fiecare data cand ma vedea daca chiar am venit singura pe motor pana acolo :) ; apoi ma invita la o cafea in oras. L-am refuzat in fiecare seara. Stiu, sunteti surprinsi.