Drumul catre Khardung La (zilele 3-4)

Ziua 3 (luni, 28 septembrie 2009): Shimla - Sarahan (185 km)

Preludiul unei aventuri.

M-am acomodat repede cu Ben, contrar unei cascadorii foarte spectaculoase dupa primii 3 km, in care mi-a fugit foarte naravas de sub fund la o frana brusca cu spatele. Am aflat atunci ca Ben iarta multe si ca trebuie sa merg mai incet. Aveam aproape 50 km/ora.
Trebuie sa specific ca schimbatorul de viteze era la piciorul drept, cu viteza 1 in sus, restul in jos. Pentru profani, in mod normal schimbatorul e la piciorul stang, cu viteza 1 in jos, restul in sus. Deci fix invers. Drumul a fost acceptabil, insa traficul, dominat de camioane care depaseau cand si unde li se nazarea a facut ca aprecierea agentiei de 7-8 ore de drum sa fie corecta.Intrasem deja pe Valea Spiti, bucata care mie mi s-a parut cea mai frumoasa din tot traseul parcurs. Deocamdata desi ingust, drumul era aproximativ asfaltat si inca mai avea balustrada pe alocuri. Situatia avea sa se schimbe in curand...

Ziua 4 (marti, 29 septembrie 2009): Sarahan - Sangla - Reckong Peo (149 km).

Living on the edge.

A fost ziua in care am aflat la ce e bun parasutismul practicat anterior. Drumul a constat in mersul pe o fasie de macadam, sau ceva in genul, lat de vreo 2,5 m, in stanga un hau de vreo 700 m in medie, fara balustrada cea mai mare parte de drum, cu camioane care cand treceau pe langa mine trebuia sa ma duc maxim pe stanga, cu camionul aplecat amenintator catre mine caci trebuia sa se urce un pic pe munte ca sa avem loc. La curbele la stanga, inclinarea, desi minima (am mers cu cca 40 km/ora) dadea un nou sens expresiei "deschidere larga", pentru ca ma uitam direct in hau. Din loc in loc erau portiuni mai late de drum, unde se retrageau vehiculele de pe banda din stanga cand se intalneau doua masini mai mari sau camioane.

Aici am postat un filmulet facut cu camera de pe casca. Din pacate e un pic sui, pentru ca nu am avut posibilitatea sa verific pozitia camerei, neavand laptop la mine.

http://www.youtube.com/watch?v=lIw3t0eiSX4

Senzatia cea mai crunta, si atunci m-am chiar speriat un pic, fost cand pe acest drum descris mai sus eram pe o portiune in coborare destul de abrupta si la un moment dat, uitandu-ma in fata, constat ca drumul se termina brusc in hau. Primul instinct a fost sa franez, insa apoi am vazut ca de fapt e o curba in unghi drept fix in capatul pantei, si drumul exista in continuare, totusi.

2 comentarii:

  1. Bravo Tasha :) Sunt mandra de tine :)))
    Abia astept sa vad toate pozele :P
    colega ta din fata :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoase pozele si sunetul motorului...Felicitari!

    RăspundețiȘtergere