Cambodgia si Tailanda - Partea a doua

Ziua 4 - Banteay Samre - Banteay Srey - Beng Mealea

Ne-am trezit prin metoda smucire pe la 8 dimineata. Nu m-as fi ridicat din pat nici cu slujbe, dar deh! de cate ori ajunge omu' in Cambodgia?

Am infulecat ceva mic dejun, la 9 ne-a pescuit ghidul, un omulet foarte simpatic si cu foarte multa rabdare. Pe care i-am testat-o din plin, eu fiind in permanenta agasata de turistii care mi se tot bagau in poze. Si carcotind ca un mosulica senil in fata televizorului la stirile de la ora 5.

Templele din ziua asta erau un pic mai departe de oras, si am avut onoarea si placerea sa facem cunostinta cu infrastructura din periferia Cambodgiei, niste sleauri/transee prin care am mers hurducaind pana la destinatie.

Banteay Samre e construit tot de regele care a construit Angkor Wat, dar pentru ca isi consumase doza de templu-munte pe viata aia, asta e plat. Pastreaza insa caracteristicile Angkor Wat-ului.

Sarpele cu 7 capete e denumit Naga, si este specific culturii cambodgiene. Desi Naga exista in mai toate culturile asiatice, are semnificatii si reprezentari complet diferite. La cambodgieni este derivat din legenda conform carei poporul Khmer este rezultat din fiica regelui Naga si un Brahman, Kaundinya, cambodgienii inca denumindu-se "urmasii lui Naga".

Treptele catre temple sunt foarte abrupte "ca si drumul spre rai". Cu asa trepte, drumul spre rai devine si foarte scurt, zic.

Templele plate au o platforma in forma de cruce, unde regele si suita sa se adunau sa vorbeasca multimii, un fel de scena. 

In imagine, scena de care va ziceam, Sergiu si ghidul

Detaliu cu basoreliefurile vandalizate. Povestea vesnica cu "Zeul meu e mai shmecher decat zeul tau".

A urmat apoi Banteay Srey, un templu construit in secolul 10 din arenita rosie si, surprinzator, nu este construit de un rege, ci de un consilier al regelui Rajendravarman II. 

Nu impresioneaza prin marime, insa culoarea rocilor din care este facut, precum si detaliile finisajului sunt spectaculoase.

Shiva Nataraja

Basorelieful reprezinta incendiul din padurea Khandava provocat de Agni, si Indra eliberand ploaia incercand sa il stinga.

Inscriptii in sanscrita

Naga.

O chestie foarte interesanta la zona asta geografica e ca totul de plin de viata. Ceea ce vedeti mai jos este o baltoaca, fix cat de mare o vedeti, care colcaia de pesti. Sergiu era in delir, el fiind un mare pasionat de acvarism si pesti. La inceput am crezut ca vede el pesti verzi pe pereti, dar nu. Vorba lui, aici si un scuipat pe jos are pesti in el.

 

Daca va uitati cu atentie, se vad niste spinari in partea de sus a baltii.

Am pornit apoi vesel spre ultimul templu, nu inainte de a ne opri la o bodeguta sa mancam. Am mancat supa lor de peste pe care am uitat cum o cheama, si care daca n-ar fi avut coriandru in ea ar fi fost delicioasa. Am eu o problema cu coriandrul (are gust de Atropa Belladona).

Pe drum am facut un mic ocol ca sa vedem locul de unde s-au adus pietrele pentru constructia templelor. Acum serveste pe post de piscina si loc de pescuit pentru localnici.

 Si-am ajuns si la ultimul templu din ziua respectiva - Beng Mealea. Relativ recent accesibil turistilor, nerestaurat si in mare parte navalit de jungla, istoria lui nu este foarte clara. Se presupune ca este construit tot de Suryavarman II (ala cu Angkor Wat), si este unul dintre templele mari ale Cambodgiei.

Floare de lotus in drum spre templu.

Apsara, dansatoarele celeste

Scena din mitologia hindusa, reprezentand framantarea Marii de Lapte. Conform cosmologiei hinduse, Marea de Lapte era al cincilea cer, iar Deva (zeii) si Asura (demonii) s-au aliat sa-l framante ca sa faca amrita, elixiriul nemuririi. In acest templu Naga aveau 5 capete, nu 7.

Am pornit apoi catinel catre hotel.

Pe drum am apucat sa imortalizez cativa dintre copiii care se jucau elasticul, leapsa, de-a v-ati ascunselea si alte jocuri de care astia mici ai nostri nici n-au auzit.

Asta micu era suparat ca aia mari nu-l lasau sa se dea cu bicicleta.

Cand am ajuns la hotel am decis ca e momentul sa testam masajul cambodgian. Lucru pe care l-am si facut. La un pret derizoriu ne-am lasat framantati de doua domnitze, masaj cambodgian. Se face fara ulei, te suie in niste pijamale de panza si te framanta frate. Sergiu era in delir, eu am zis ca ies in unghiuri drepte si in colturi de acolo. Pana la urma o fo fain, chiar a functionat, m-a lasat durerea de spate. 

Seara am luat cina la un restaurant care avea si show inclus in meniu. Si-am vazut si noi Apsara - dansatoarele celeste. Cica se antreneaza de mici, si au niste miscari specifice, foarte gratioase, dar destul de dureros de privit pentru ca isi intorc cumva degetele de la maini pe dos.

Si-am pornit inapoi spre hotel, si-am cazut lati, visand temple.

Ziua 5 - Kampong Phluk - Preah Ko - Lolei - Bakong - Lacul Tonle Sap - Bangkok

Am inceput ziua intr-un un satuc la gura lacului Tonle Sap, care acum era inundat. Lacul Tonle Sap e cel mai mare lac din Asia de Sud-est, si e ciudat pentru ca e de fapt ca un buzunar, in care curge apa din Mekong in sezonul ploios, urmand ca apoi sa se reverse in Mekong in sezonul uscat. Ceea ce inseamna ca isi schimba directia de curgere de doua ori pe an. 

E, acum era sfarsitul sezonului ploios, deci cam la apogeu, iar satul era inundat. 

 Am dat o raita prin piata locala. Va las sa va delectati cu niste poze. Pe unde am stiut ce reprezinta am pus legenda.

Pesti si creveti plus mustele adiacente.

Creveti

Diverse ierburi si nuferi. Tulpina e comestibila.

Chestii in pungi. Nu mai stiu ce era in pungi.

Nu era de vanzare, era doar la piata si el, ca omu'.

Banane prajite, foarte bune.

Am purces apoi cu barca pe lac, nu inainte de a merge la toaleta, care era si ea aproape inundata.

Si avea inscriptii instigatoare pe pereti.

L-am convins cu greu pe Sergiu sa refacem una dintre cele mai celebre scene din istoria filmului. N-a fost foarte compliant dar a iesit ceva pana la urma.

Capitanul avea vreo 15-16 ani, si avea papuci cu Zinacef (sic!). Am fotografiat si mecanismul intricat al directiei barcii.

Am ajuns apoi in Kampong Phluk, un satuc lacustru in inima lacului.

Copii venind de la scoala

Vanzatoare ambulanta.

Varianta lor pentru poarta din fata curtii. Fara seminte.

Chillaxing. Aveau si discoteca.

O plimbare prin zona. Cu barca, bineinteles.

Copii venind de la scoala

O fi avand 6 ani?

Aici am si mancat, si am pornit apoi catre urmatoarele temple. 

Bon apetit! Oare cati paraziti oi fi adus acasa?

Preah Ko a fost construit in secolul IX, si a fost unul dintre primele temple in arhitectura caracteristica Khmera. 

Supranumit si "Templul Taurului", nu e foarte spectaculos, dar aminteste vag de stilul evident in Angkor Wat.

 

Am mers apoi la Lolei, cel mai nou dintre cele trei temple din complexul Rulous. Mic si prost conservat, nu am facut cine stie ce poze ca era inconjurat de o schela foarte disgratioasa.

 Si ultimul templu vizitat in Cambodgia (daca mai vedeam unul dadeam in primire) -Bakong. Este important deoarece a fost primul templu-munte construit de Khmeri.

Deoarece capitala veche a imperiului era aici, Bakong a servit drept templu oficial pana la mutarea capitalei, pe fondul invaziilor repetate ale Siamului.

 

Seara am pornit spre aeroport si inapoi in Tailanda.

Cum va ziceam mai devreme, circul cu vizele s-a repetat, noi stand din nou la coada ca berbecii deoarece eram convinsi ca avem viza pentru doua saptamani. Eh, ei bine, nu!

Deoarece tot circul cu vizele a durat vreo ora si ceva, ajungem in Bangkok ca sa gasim un omulet fastacit si sasait care se rotea ca momitza-n caldare, dandu-se teatral de ceasul mortii ca nu mai ajungeam, ca tre' sa mai pescuiasca un zbor. Eu si Sergiu ne uitam unul la altul si ajungem la concluzia instanta ca e popo. Nu ca am ceva cu homosexualii, ca n-am, dar zic. In fine, Poponetz ne lasa singuri cu soferul si dispare, ca ne vedem a doua zi. Din discutia extrem de scurta realizam ca habar n-are cine suntem, ce-i cu noi si ce urmeaza sa facem. O lasam cum a picat, urmand sa ne vedem a doua zi dimineata. 

Ajungem la hotelul Furama Silom, iar fitze-figuri, 4 stele, in centrul Bangkokului. Acu' sa fiu sincera eu habar nu aveam ce am rezervat, dar la pretul derizoriu pe care mi l-a dat domnitza de la agentie nu ma asteptam la cine stie ce. Eh, uite ca legendele despre Tailanda si zona aia se adeveresc. Din pacate aveam sa ne lovim curand de TOATE legendele Tailandei.

Pai sa va zic de ce:

Ajungem la hotel, muaaama, suntem in Bangkok, tre' sa mergem sa exploram.

Si-am mers. Mie mi-a crescut par pe spate in primele 5 minute pe strada. Sergiu a avut mai mult bulan si lui i-a iesit mai bine asta cu colindatul. Ba baieti, ciudati -da' ciudati- la tot pasul. Gay, travestiti, plus tot felul de alte specimene pentru care eu nu cunosc eufemismul - sunt convinsa ca exista, dar cultura mea e neputiincioasa in acest caz.

Freze de te intrebi daca aia e fata sau spatele, schilozi, franti de mijloc, cu tot felul de carpe pe ei, voci complet asexuate, corpuri la fel. Te apuca ameateala incercand sa iti dai seama ce rasa sunt. In fine, eu m-am panicat dupa vreo juma' de ora si m-am cerut la hotel. Plus ca mi-era foame si nu am avut curaj sa mananc acolo. 

Si ca sa dea un final touch, taxiurile sunt roz bombon.

Pe strada, pe unde merg si copiii mici!

Tot pe strada, tot pe unde merg copiii mici.

Era un pic beuta.

Dupa cum ziceam, eu nu am avut sange-n veioza sa vad mai multe, asa ca ne-am carabanit incet spre hotel, unde am si mancat.

Am purces apoi in camera la somn. Ce nu v-am spus ca la sosire am avut surpriza sa constatam ca e un singur pat (din fericire imens, nici daca ma puneam de-a curmezisul nu dadeam de Sergiu) si baia era de fapt un perete transparent. Oh, da, visul meu de marire! Zero intimitate!

Din fericire existau niste storuri. Pe care le-am folosit.

Apoi am dormit ca ingerii lui Michelangello.