Cambodgia si Tailanda - Partea 1

Intro

Asa cum v-am obisnuit, calatoria spre plaiuri asiatice a inceput cu o intamplare din seria "bah, numa' tie ti se putea intampla!". Si anume.
Fac vineri bagajul, sambata dimineata pornesc spre aeroport. Cu trenul. La un moment dat, in timp ce sedeam linistita pe un scaun oarecare, langa mine si aseaza un tinerel. Spalat, cu iPodul in brate, haine de firma, Nexus atarnat de mana dreapta, ce sa mai, un tinerel cu bani. Ne ignoram reciproc vreo 3 statii, moment in care am nevoie la toaleta.
Ma ridic, las toate catrafusele pe loc, ca doar sunt in tren, cine naiba fura in tren, ca n-ai unde fugi.
Ma duc, ma intorc, in timp ce ma indreptam spre scaun, tinerelul tocmai se ridica precipitat. Mi s-a parut suspect. Ma duc direct la rucsac, caut dupa telefonul meu ala smeker care face poze belea si unde aveam numarul de telefon al personajului cu care trebuia sa ma intalnesc in aeroport sa pornim mai departe.
Ia-l de unde nu-i! Scot tot continutul rucsacului pe bancheta, intre timp o cucoana ma intreaba daca am loc rezervat acolo. Eu, zmulgand precipitata obiecte si tzolaraie din rucsac zic: n-am, dar daca aveti dumneavoastra aveti putina rabdare ca tocmai mi s-a furat mobilul.
Femeia ridica din sprancene, nu mai zice nimic. Eu ajung la concluzia ca tinerelul mi-a luat mobilul, plec sa-l caut. Nu era departe, il zaresc pe culoarul dintre vagoane (fraierul a luat-o spre spate, vagonul fiind penultimul, deci nu prea avea unde sa se duca). Simultan insfac telefonul de Romania si ma sun. Moment in care tinerelul tresare si duce mana la buzunarul de la piept. Zic, na, ca te-ai ars. Pornesc spre el, porneste spre mine. Il inghesui intre niste scaune unde apuca sa se aseze si il intreb direct:"mi-ai luat mobilul?". El, calm :"je ne comprand pas, je suis francais". Nu-i bai, zic in franceza, mi-ai luat mobilul? Umbra de panica. Ca nu stie ce zic, se preface ca il suna cineva si se ridica vorbind la nexus. Il las sa plece, ca si-a lasat rucsacul pe scaun, plus ca incep sa am indoieli, tipul e prea calm. Zic, ba, poate chiar e in rucsac si tabar pe amarat degeaba. Ma intorc la rucsac, mai scurm prin buzunare, nimic. Ma indrept hotarata spre el, gata sa sar la perchezitie. Cand il vad ca imi face semn: "ia vezi, ca e un mobil pe jos pe culoar! e al tau?"
Normal ca era al meu, chiar asa prost nu o fost si s-a descotorosit de dovada.
Imi iau telefonul, il ridic triumfator in aer in vagon si zic tare: acest mobil tocmai mi-a fost furat de acest tinerel. Aveti grija daca va asezati langa el.
Macar atata, zic.
Imi iau bagajul si plec ca urma statia mea.

Intre timp sun la Sergiu, personajul de care va povesteam.
Eh, acu' sa va zic care e treaba cu Sergiu: noi mari tangente nu avem, eu necunoscandu-l in vreun grad semnificativ statistic. Ca sa zic asa, am avut ceva minore discutii si incursiuni prin Fulda, pe vremea cand eram lucrator pe plantatiile din Hessen.


Deci, sun la Sergiu: bah, 'ce el calm, am pierdut trenul spre aeroport, dar nu-i bai, ca mai vine unu'.

Eu sunt panicata de fel. Stiu, nu pare, dar sunt. Incep sa ma dau de ceasul mortii, il fac pe bietul om de se panicheaza si el.

In fine, pana la urma de gura si de cicalaleala mea a venit cu un prieten comun cu masina. A ajuns oricum cu 3 ore inaintea zborului, deci totul OK.

En fin. Trambaleala, check-in, prindem avionul. Zbor prin Amman, cu Royal Jordanian. La inceput i-am injurat. Avion vechi, mi s-a parut cam varza compania, desi de cand cu Air Europa (va povesteam la tura de Patagonia) acum ma uit la review-uri pe net la companiile aeriene. Si aveau note bune.

No, sa stiti ca nu a fost rau deloc. Desi sistemul de entertainment era vechi, aveau filme faine, iar mancarea a fost de nota 9. Si multa.

Ajungem in Amman in creierii noptii. Pana ne-am frichinit noi, pana ne-am dumirit, s-a inchis shaormeria. Phuaaa!, a fost doliu pe Sergiu. Cum, sa nu manance el shawerma de la mama ei? L-am linistit ca lasa ca la intoarcere tot pe acolo venim. Pana la urma am infulecat niste animale marine pane.

Vas de ceva pictat cu ceva in Amman.

Opetizing food, indeed...

Apoi am zburat mai departe la Bangkok.

Drumul a constat din vizionat filme si impuiat capul lui Sergiu cu informatii despre accidentele aviatice ale istoriei. O discutie usoara, de gura sobei, special gandita pentru zborurile lungi.
Acu' tre' sa ma dau in vileag si sa va spun ca probabil sunt cea mai greu de indurat persoana din lume. Stiu o infinitate de lucruri inutile, despre toate tampeniile din lumea asta, si sunt extrem de mandra de acest fapt. Motiv pentru care nu ratez niciun moment sa impui capul audientei cu tot felul de tampenii greu de digerat, de obicei spuse pe un ton superior si atoatestiutor. Ca sa stim o treaba.
Cireasa de pe pupaza: nu cred in diplomatie. Daca am ceva de zis, zic, frate!
Motivul pentru care imi dau cu stangul in dreptul aici nu e ca sunt eu vreo corecta, ci pentru ca o sa zic cateva (amuzante insa) si de Sergiu, si sa nu credeti ca mie mi-a fost mai usor decat lui.
Una peste alta, excursia a fost o lupta pentru supravietuire la nivel neuronal din partea amandorura.

Dar gata cu introducerea!

Ziua 2 - Amman - Bangkok - Siem Reap

Din Bangkok am zburat direct in Cambodgia, in Siem Reap. Am facut insa greseala sa nu punem bagajele pana la destinatia finala, nestiind ca visa de Tailanda e valabila numai pana iesi din tara. Noi stiam ca doua saptamani, si am iesit linistiti.
Bine, circul cu viza a fost maxim: completam noi toate formularele lui peste fiert, stam la coada specifica (cine a stat la cozi de viza stie ce zic), numai ca sa aflam ca Romania are regim de viza "on arrival", daca nu ti-ai luat viza din tara. Ceea ce ar fi fost cam greu.
Bun, si dupa ce am stat 40 de minute la coada de viza, ne ia o tanti in primire pe limba ei. Aveam sa aflam ca gesticulatia insemna "visa on arrival".
Intr-un final dramatic, mai sa pierdem avionul spre Cambodgia,  primim viza, luam bagajele si ne aburcam in avionul respectiv.

Si-am ajuns la Cambodgia acasa.
Acolo ne asteptau baietii de la agentie, care ne-au dus la hotelul de 4 stele Somadevi. Fitze-figuri. Hotelul foarte mistocutz, cu o gramda de flori, un spa belea si o cu o populatie impresionanta de gecko.

Nu stiu sa rotesc poze pe blog. Sorry.

Seara am plecat hai-hui pe strazile orasului sa vanam cina. Ce frapeaza din prima clipa este traficul. In Cambodgia nu exista cod rutier. Daca ai 5 ani si ai bani sa-ti cumperi motoreta, iti cumperi motoreta si circuli. Ce carnet, ce reguli de circulatie. Fiecare merge pe limba lui, coteste unde are treaba si isi vede linistit de ale lui.
Am vanat cina la un restaurant cu nume frantuzesc, inspira oarecumva incredere. Frumos, balarii pe pereti, pesti in dreapta mesei, ce sa mai, frumos.

 Am mancat, am beut, ne-am bagat la somnic ca a doua zi incepea cutreiereala.

Ziua 3: Angkor Wat - Angkor Thom - Bayon - Baphuon - Phimeanakas - Elephant Terrace - Leper King Terrace - Ta Phrom - Phnom Bakheng

Ziua a debutat intr-un entuziasm maxim. Eu una visam la templele astea de ceva vreme.

Am inceput cu cel mai celebru, Angkor Wat.
Angkor Wat este cel mai mare complex religios din lume. Si extrem de bine conservat. A fost construit in secolul 12 de Suryavarman II, un rege Khmer, si era initial hindus, dedicat lui Vishnu, fiind ulterior convertit in templu buddhist. Daca vreti sa stiti detalii, va recomand articolele de pe Wiki, eu nu va bat la cap. Ceea ce nu scrie acolo, e ca regii nu aveau voie sa construiasca decat un templu "munte" in toata viata lor, restul trebuiau sa fie plate. Templul munte reprezenta o stilizare a muntelui Meru, lacasul zeilor hindusi (oare in ce grad e coincidenta ca muntele de langa Kilimanjaro se cheama tot Meru?). Acest rege a construit o gramada de alte temple, insa acesta a fost "apogeul" lui. I-a iesit, ca sa zic asa.

 A urmat apoi Angkor Thom. De fapt doar poarta de sud, deoarece Angkor Thom este de fapt vechea capitala a imperiului Khmer.
In partea din dreapta sunt demoni (ii vedeti, sunt fiorosi si incruntati) in stanga sunt ingeri (zambareti si primitori).

Apoi am mers in oras la templul Bayon. Pe care eu l-am gasit foarte interesant, din cauza multiplelor fetze zambitoare sculptate in turnuri. Fetze de Buddha. Templul Bayon a fost construit intre secolele 12-13 de catre Jayavarman VII, cand deja Khmerii erau buddhisti.
Stiti "sculpturile" alea de perete cu Buddha zambind pe care le vedeti pe toti peretii intelectulilor care se cred mistici si interesanti? Eh, de acolo sunt inspirate!

  Pe undeva pe aici am vazut prima data Mimosa Pudica. Va las sa va delectati:

Periplul a continuat cu Baphuon. Localizat tot in Angkor Thom, este un templu munte construit de Udayadityavarman II, dedicat lui Shiva. Deci hindus.

Dupa ce ne-am tocit talpile si pe aici un pic, am plecat mai departe la Phimeanakas, cel mai vechi templu vizitat, cosntruit undeva prin secolul 10.

Elephant Terrace and Leper King Terrace - de fapt peretii care erau candva legati de Phimeanakas. Numele e dat de o statuie, pe care din pacate n-am fotografiat-o (nu stiu cum naiba am ratat-o). Din cauza muschiului avea aspect de lepros, de unde si numele.

Terasa elefantilor

 Aici am facut o binemeritata pauza de masa. Am mancat la un restaurant traditional, si am vazut prima data flori de lotus. Care pentru mine au o semnificatie speciala, mereu mi-am dorit sa vad una si sa numar semintele. Pai cum de ce?
Pai pentru ca semintele din floarea de lotus sunt asezate in secventa Fibonacci, si, sincer, nu prea intelegeam cum vine asta. Am inteles.
Va ziceam ca am mancat mancare cambodgiana. Foooaaaarte buna.

Eh, si acum a venit partea spectaculoasa: Ta Phrom. Acesta este templul unde s-a filmat "Lara Croft - The Tomb Rider". Bine, partial. Cand am venit acasa m-am uitat din nou la film, si am putut sa exclam satisfacuta: "Ha!, nu se poate! Poarta asta e in cu totul alta parte!"
Oricum, spectaculos.

Bineinteles ca mi-am facut poza a la Lara Croft! Do-oh!

Ziua s-a sfarsit la Phnom Bakheng, un templu catzarat pe un deal, unde am ajuns calarind elefanti (bietele animale!), si de unde ar fi trebuit sa vedem apusul - ceva spectaculos, se pare - dar ar fi trebuit sa asteptam 2 ore. Dupa atata templaraie, si eu si Sergiu nu ne doream decat sa bagam cornul in perna, asa ca nu am mai asteptat.

Freza astuia era mo-nu-men-ta-la!

Dar de acolo de sus se vedea spectaculos Angkor Wat si lacul Tonle Sap.

 

 Ce mi s-a parut interesant este ca aici s-au refugiat mult timp Khmerii rosii. Stiti voi, povestea aia sangeroasa cu executii in masa, Pol Pot si alte utopii. Chestia e ca se adaposteau in temple deoarece, fiind monumente nationale, nu-i putea bombarda nimeni. In poza asta se vad urme de gloante de la un asalt asupra Khmerilor rosii.

 

 Pe drumul de intoarcere am mai vazut un templu foarte vechi, nu foarte celebru insa. Eu l-am pozat insa. Bonus.

Am ajuns la hotel, imbuibati de cultura, si am pornit in oras la vanat de cina. Am ales un restaurant local, nu foarte bine delimitat de buticul de alaturi. De fapt se suprapuneau partial.
Media de varsta a personalului era undeva la 14 ani. Bucatarul cred ca avea vreo 12.
Eu am mancat niste crab, care era mai mult coaja decat altceva, asa ca am mai comndat cate ceva, si eu si Sergiu.

 Am mancat, ne-am mai plimbat un pic am mers la somnic.