Ziua 13 (joi, 8 octombrie 2009): Delhi - Agra (Taj Mahal) -Delhi
Ce mult te-am iubit, Paraschivo...
Agra a fost o mare dezamagire. Deja obosita, drumul pana acolo prin traficul acela oribil m-a extenuat efectiv. In imagini exemple tipice ale modului in care sunt utilizate ricsele, care sunt ganditepentru un sofer si 3 pasageri. In dreapta se vede cum soferul sta in poala unuia din cei 3 pasageri care stau pe bancheta soferului.
Din pacate nu mi-a iesit foarte bine aceasta poza. Pe motocicleta respectiva, pe rezervor mai era un puradel, iar mama tinea un tzaca la cateva luni in brate. Cam atat despre siguranta in trafic...
Taj Mahal. Monumentul iubirii si al hotilor de buzunare. Nu m-am putut bucura de vizita, pentru ca am fost mult prea preocupata sa imi apar borseta de hoti. E mult mai mic decat imi imaginam, inauntru e un gard de sarma si multi porumbei needucati, care-si fac nevoile pe iubirea majora inchistata in monumentul maret.
Cireasa de pe pupaza: n-a fost zi in vreun oras al Indiei sa nu vad cel putin 3 cupluri de barbati care se tin de mana. La Taj Mahal era plin de ei. N-am inteles care-i faza.
Ziua 14 (vineri, 9 octombrie 2009): Delhi - Helsinki - Bucuresti.
Casa dulce casa.
In afara de faptul ca zborul de la Helsinki la Bucuresti a fost un fel de vizita in masina de spalat, nimic de povestit (vant din coada de 200 de km/ora, er, ce pot sa zic, a fost fun, mai ales lambada stewardeselor pe culoar).
Faza cu ţinutul de mână e o chestie culturală fără legătură cu homosexualitatea. Adică pur şi simplu, prietenii indieni, bărbaţi, obişnuiesc să facă asta. E un fel de afirmare publică a prieteniei lor.
RăspundețiȘtergeredeci data care vine pot să te iau de mână, vlad, fară să fie nevoie să umblu după lada de zestre
RăspundețiȘtergere