Cambodgia si Tailanda - partea a a treia

Ziua a 5-a a inceput cu un mic dejun pe fuga, deoarece procesul de trezire a fost destul de anevoios. Pe la 9 ne-am intalnit cu Poponetz in holul hotelului, urmand sa mergem sa vizitam niste temple in Bangkok.
Inca niste temple. In fine. Am zis ca astea sunt temple de Tailanda deci trebuie sa le vedem si pe astea.
Am inceput cu Wat Traimit. Acesta este un templu care a fost relativ recent construit si care adaposteste cea mai mare statiue din aur a lui Buddha din lume.
Povestea lui Buddha de Aur este foarte interesanta. Cand si cine a facut-o nu este foarte clar (se presupune ca undeva intre 1300-1400), ceea ce e insa sigur e ca statuia a fost protejata la un moment dat de jefuitori incastrand-o  intr-un strat de ciment. Statuia a fost mult timp apoi doar o banala si imensa statuie in Ayuytthaya, vechea capitala. Cand vechea capitala a fost complet distrusa in timpul ivaziei burmeze, statuia a fost lasata acolo, netrezind vreun interes. Cand Regele Rama III a mutat capitala la Bangkok, multe dintre vechile statui au fost mutate. In 1954 s-a construit o noua aripa a templului unde era aceasta statuie, si au decis sa o mute acolo. Numai ca in proces cablurile macaralei s-au rupt si strartul de ciment s-a spart, lasand la vedere aurul de dedesubt.
Statuia cantareste vreo 5,5 tone, are 3 m inaltime si e din aur masiv. Interesant e ca e facuta din mai multe bucati asamblate, si exista o cheie, gasita la eliminarea stratului de ciment, care dezasambleaza si asambleaza statuia, fiind astfel usor de transportat.

 Am mers apoi laWat Phra Kaew, templu lui Buddha de Smarald.

Imagine din Bangkok, vechiul si noul 

imbinandu-se perfect

Templul este imens, alcatuit din multe cladiri in stiluri foarte diferite, totul insa foarte auriu si sclipicios. In acest templu este adapostit Buddha de Smarald, cel mai mare Buddha de jad din lume. Povestea statuii este foarte complexa. Avandu-si originea in India, statuia a ajuns in Sri Lanka pentru a fi protejata de razboiul civil. Apoi un rege al Burmei a vrut sa trimita statuia in Ceylon pentru a promova Buddhismul, numai ca in timpul unei furtuni nava care o transporta s-a ratacit si statuia a ajuns in Angkor Wat. In 1432 thailandezii au profitat de ravagiile facute de ciuma bubonica si au cucerit Angkor Wat, mutand statuia in Ayutthaya, apoi in Laos si apoi la un templu Chiang Rai. Aici
undeva statuia a fost protejata de un strat de lut, pentru a nu fi furata. Nu mult timp dupa aceea, statuia a fost redescoperita cand un fulger a lovit templul si statuia a cazut, ciobindu-se si dezvelindu-se de stratul de lut. Dupa aceea statuia s-a tot plimbat de colo-colo prin Tailanda, sfarsind in acest templu.

Replica perfecta, la scara, a Ankgor Wat in incinta templului. Thailandezii inca mai spera sa il recucereasca de la cambodgieni.

Buddha de Smarald, fotografiat din pacate de afara. Accesul in sala unde este statuia nu este permis.

Trebuie sa mentionez ca pe parcursul intregii zile, Poponetz ne-a alergat ca pe cainii de curse, pe o caldura infernala, iar intrebarile noastre de turisti curiosi nu prea l-au impresionat.
Dupa ce am vizitat ditmai templul asta in pas alergator, inotand printre jdemii de turisti, am plecat mai departe la Wat Pho, templul lui Buddha intins, cea mai mare statuie de Buddha intins. Nu stiu sa traduc "reclining" decat cu "intins".
Ca fapt divers, acest templu este locul de nastere al celebrului masaj thailandez.
Va las cu pozele, spun totul.
 

  Ne-am urcat apoi intr-o barcuta si am traversat garla la Wat Arun, cel mai spectaculos templu, parerea mea, construit insa in stil khmer.
Vis-a-vis se vede Wat Pho, imediat langa, Palatul Regal.

 

 Am plecat apoi la o plimbarica cu barca pe canalele Bangkokului, o retea imensa, si care face parca parte din alta lume. Transportul pe canale este foarte popular, si ai ocazia sa vezi partea mai putin glamorous a orasului. Contrastele sunt ametitoare, si pe langa caini vagabonzi, ei au si varani de Komodo vagabonzi. No, de-acu' sa nu va mai plangeti de maidanezi. Altii au ditamai reptilele veninoase cat dinozaurii pe veranda si nu se mai plange nimerica!

 

Lebua - cea mai celebra cladire din oras, sediul celui mai inalt restaurant in aer liber din lume - Sirocco, unde s-a filmat "Hangover II"

 Am mers apoi sa mancam, intr-un restaurant pe malul unui canal. Ceva gen "impinge tava". Mancabil.

Am fost apoi dusi in pripa de Poponetz inapoi la hotel, ca deh, obosise omu'!

Dupa amiaza ne-am lafait la piscina de pe acoperisul hotelului si am admirat un apus superb. Tot de la piscina am sunat la receptie si ne-am facut rezervari la Sirocco, cel mai inalt restaurant in aer liber din lume, unde s-a filmat "The Hangover II". Si deoarece cereau "tinuta", a trebuit sa ma duc sa imi cumpar o rochie si pantofi. Sergiu a trebuit sa ma indure, el avand deja ce-i trebuie la el.

 

 Am pornit apoi in pas sprinten spre hotel, la somn.